Ce-si doreste sufletelul tau?

A fost odata demult-demult – la inceputul lumii – un misterios loc numit “Fantezie”.
Se spune ca orice vietate ajungea in acel loc – auzea o voce misterioasa – pe care nu o mai uita niciodata.
Nimeni insa nu stia de unde venea acea voce misterioasa ....desi multi cautasera sa-l gaseasca pe cel ce le vorbea.
Se spune ca intr-o zi – o mica vietuitoare veni in zbor Buzz-Buzz si se opri sa se odihneasca pe o floare. Si cum statea ea ingandurata auzi vocea misterioasa:
“Ce-si doreste sufletelul tau ?”

Mititica se sperie la inceput pentru ca nu vedea pe nimeni – dar fiind prea vrajita de voce – se trezi ca raspunde timid:
“Mie imi plac mult mult florile, imi place sa zbor – si as vrea sa nu obosesc asa repede...si cel mai mult mi-ar placea sa daruiesc tuturor vietuitoarelor ceva din dulceata florilor – sunt asa minunate florile !!”
Peste cateva momente de tacere – vocea misterioasa se auzi iarasi:
“Tu vei zbura mereu din floare in floare fara sa mai obosesti asa repede ca acum, te vei numi ALBINUTA si vei darui tuturor miere; mierea e o pasta aurie pe care tu si surioarele tale o veti aduna din dulceata florilor !!”

Peste un timp trecupe acolo o alta vietuitoare – se opri sa se odihneasca si auzi vocea cea misterioasa :
“Ce-si doreste sufletelul tau ?”
Speriata –cauta sa vada cine vorbeste – dar era mult prea vrajit de voce si raspunse:
“Mie imi place sa mananc zmeura, sa locuiesc in padure si sa dorm mult”
Si spunand astea deja ii zbura gandul la un luminis plin cu zmeura – coapta, rozalie, aromata si dulce – dar vocea il intrerupse din visare:
“Tu vei trai in padure, vei manca zmeura cat poftesti, vei dormi mult timp – in lunile friguroase ale anului si te vei numi URS.”

Intr-o zi poposi la Fantezie o tanara – se opri sa bea putina apa si auzi si ea vocea cea misterioasa – despre care auzise spunandu-se multe legende in satul ei:
“Ce-si doreste sufletelul tau ?”
Uimita se uita in jur – dar era atat de fascinata de voce incat nu se putu stpani sa nu raspunda:
“Imi plac mult copii, natura, muntii.... imi plac jocurile si povestile – si imi doresc sa bucur cat mai multi copii...cat mai multi oameni cu lumea jocului si a povestilor.”
Nici nu apuca sa clipeasca de prea multe ori ca vocea ii si raspunse:
“Nimic din ceea ce ai trait pana acum nu a fost intamplator – ai calatorit, ai cunoscut oameni minunati ....ai avut multe de invatat – iar acum a venit momentul in care sa poti darui bucurie prin jocuri si povesti cat mai multor copii, tineri ...oameni !”